Reiko's room

- Off, nu va mai certati ! Le spuse ea amandurora, oftand usor.

Keira dadu patura la o parte si privi pisica care statea tolanita in pat.
-Nu ma ajuti cu nimic!Ma faci sa ma simt groaznic!

- Asta pentru ca nu te lasi ajutata ! ridica Yuki tonul .

" Poate trebuia s-o iei mai usor... " Isi zise ea in gand cand auzi spusele baiatului.

-Nu sti nimic despre mine!N-ai de unde sa sti ca am vrut sa fiu ajutata!Am cerut ajutor si toti mi-au inors spatele dupa ce eu le-am oferit ajutor cand au avut nevoie!

- Reiko nu o sa o iau deloc mai usor raspunse Yuki la gandurile fetei . Ea chiar nu intelege , varsa lacrimi dar nu se lasa ajutata . Degeaba melordamezi caci nu ajuta cu nimic , se rasti baiatul .

- Gata, incetati! Interveni ea. Yuki, numai pune paie pe foc, poate vrea sa fie ajutata dar nu stie cum s-o arate.

Keira ii intoarse spatele si isi sterse lacrimile.
-N-am nevoie de ajuorul tau!Ma pot descurca singura;ca intotdeauna...

Yuki se bosumfla si isi trase plapuma peste blana lui alba .
- BINE ! TAC ! zise el .

- Perfect! Spuse ea putin nervoasa. Acum te-ai suparat si tu Yuki, dupa ce ca e vina ta? Tu ai facut-o pe Reira sa se simta prost...

-Si bine faci!spuse Keira bosumflata

- E vina .. mea ? spuse el nevenindu-i sa creada . Bine . Sa stea sa planga cat o vrea . Eu am plecat de aici , spuse baiatul trantind usa dupa el . " Auzi vina mea .. incepe sa planga dupa un caine mort si tot vina mea e . " Ramase sprijinit de usa incepand sa se gandeasca ce o facuse pe Reiko sa spuna asta . Nu era vina lui si credea acest lucru cu tarie .

-Noi doi ne intelegem ca Boggart si Bogeyman!!!striga fata suparata

Dupa ce baiatul iesi din camera Reiko ofta scurt, incepand sa regrete ce spuse.
- Ma astepti putin? O intreba ea pe Keira.

Baiatul se sprijini de perete . Auzind pasi se transforma in pisica .

Numai astepta raspunsul fetei si se scuza putin. Iesi din camera, uitandu-se dupa Yuki, neobervand ca acesta era chiar la usa, transformat in pisica.
- Unde o fi?

-Sigur!Poti sa mergi!spuse aceasta privind tabloul

Vazand ca era doar ea baiatul reveni la forma umana .
- Ce vrei ? intreba acesta rece .

- Te-ai suparat pentru ce-am spus, asa-i? Intreba ea putin trista, nu voia sa se certe cu nimeni. Daca da, atunci imi pare rau...

- Ma rog ...Du-te sa o consolezi . Are nevoie de cineva care nu provoaca un scandal si se pare ca nu de mine ! se imbufna baiatul .

- Hey, nu spune asta, sti ca nu e adevarat! Orice sprijin conteaza si cred ca si tu o poti consola, poate mult mai bine decat mine, eu nu ma descurc la asa ceva, sincera sa fiu...

- Mie mi se pare ca te descurci de minune ! spuse baiatul incercand sa para vesel .

Keira privea in gol.Se gandea la cele intamplate.Sa mearga dupa ei?

- Ba nu, nu cred ca ma pricep, oricum e prima oara cand fac acest lucru. Ii raspunse ea foarte sincera.

Keira facu cativa pasi prin camera.Ajunsese la fereastra si privea cerul fara interes.