Reiko's room

Reiko incepu sa rada incet, apoi se indeparta de pat, luand plansa de pe jos si restul acuarelelor.

- Lasa-ma sa te ajut , spuse Yuki revenind la forma lui umana si strangand lucrurile imprastiate . Unde le pot pune ?

-Okey Okey!Pot sa te mangai si eu?intreba fata inrosindu-se putin.Stii...pe mine ma zgarie mereu pisicile

- Chiar acolo! In timp ce zise asta arata spre o masa din coltul camerei, plina de alte planse ale fetei. Si mersi pentru ajutor!

- Oricand , spuse Yuki zambind prietenos . Inteleg de ce , rase Yuki . Ai vre-un caine ? Cel putin asa mirosi .

Reiko stranse si ea ce mai ramase pe jos si aseza acele lucruri pe masuta. Se aseza apoi pe pat, in genunchi, uitandu-se atenta la Yuki si Reira.

Keirei ii dadura careva lacrimi.
-Am avut unul acum cativa ani!Si era singurul meu prieten!

Yuki se rezema de perete .
- Cum il chema si cum arata ? intreba Yuki .

" Prieteni... " Isi repeta ea in gand cuvantul atunci cand il auzi. Ramase tacuta si asculta in continuare ce vorbeau cei doi.

Yuki sesiza ceva schimbat la Reiko .
- Ce s-a intamplat ? intreba el apropiindu-si fata de a fetei si studiind-o cu atentie .

- Nimic! Ascunse ea, intrebandu-si privirea spre tavan ca baiatul sa nu-i observe expresia trista de pe chip.

Baiatul isi misca nasucul si o imbratisa .
- Orice ar fi nu merita sa fi trista , spuse el .

-Il chema Ask!Si ma salvat de multe ori!Incerc sa nu intru in belele,dar acestea se tin lant du pa mine!spuse fata curgandu- o lacrima.Crezi ca asa am vrut sa fie?

Yuki se uita spre fata .
- Scuze despre ce vorbeam ? intreba el uitandu-se pierdut .

- Da, cred ca ai dreptate. Ii spuse ea baiatului, apoi schita un mic zambet. Isi indrepta privirea trista spre Reira.

O alta lacrima ii curse pe obraz.
-Nici macar tu nu ma asculti...Dar nu mai conteaza.

- Pai .. etto ... Reiko era trista .. si .. vezi tu . Scuze ... se balbai baiatul .

Reiko se ridica din pat si veni langa fata. Lua o batistuta din buzunar si cu ajutorul ei ii stearsa lacrima.
- Nu plange, nu are rost, nu rezolvi nimic cu asta. Incerca ea s-o consoleze.

- Chiar daca plangi el nu se intoarce , raspunse rece Yuki . Accepta situatia .

-Nu plang de asta!Am acceptat acum mult timp situatia!Plang pentru faptul ca nu am avut niciodata prieteni adevarati!Daca incercam sa vorbesc,interveneau cu..."Spuneai ceva?"

- Eu una stiu cum e, dar nu plange, odata si odata o sa apara niste persoane care-ti vor fi prieteni adevarati, cel putin eu asa cred, sau asa imi place sa cred.

- Exact . Si in cazul in care nu ai observat tu chiar vorbesti incet , spuse el .

Keira il privi cu lacrimi in ochi.
-Idiotule!Plang!Cum ai vrea sa vorbesc?

- Gata, linisteste-te! Ii indica ea fetei, putin ingrijorata si in acelasi timp ii puse batistuta in mana, ca sa-si stearga lacrimile.

- Idiot ? spuse indignat adolescentul . Deci asa sunt pentru ca vreau sa te ajut ? continua el transformandu-se in pisica . Okey . EU TAC ! spuse el sarind in pat si bagandu-se sub patura .