Moonlight Secrets

Ok, povestea asta nu e inventata de mine, dar am imprumutat-o de la biblioteca si o sa o scriu si aici, pentru ca m-a impresionat si imi place mult. Autorul a avut multa imaginatie. Primele 2 sau 3 capitole nu sunt interesante, dar apoi devine mai misto. Aceasta poveste este scrisa de R. L. Stine. Are you ready?! Ok!


Capitolul 1 (Spusa de Lewis)


Totul a inceput din cauza unui sarut.
Si pentru ca eu si iubita mea eram undeva unde nu trebuia sa fim.
Eu si Jamie am fost primii Oameni ai Noptii, dar nu ne-am pus numele asta pentru foarte mult timp. Curand, alti copii au aflat ce faceam si voiau sa incerce si ei. Dar in zilele acelea aveam toata noaptea numai pentru noi - ca si cum era lumea noastra! Nemiscata si linistita, iar strazile erau goale si casele intunecate. Puteam sa ne ducem oriunde voiam si sa facem orice ne trecea prin minte.
Nu'i asa ca-i grozav?
Eu si Jamie am inceput totul. Cu temele, niciodata nu aveam timp sa ne vedem.
Asa ca intr-o noapte in Octombrie am asteptat pana parintii au plecat la culcare. Putin timp dupa miezul noptii, am iesit afara si ne-am intalnit la santierul pe strada Fear.
Mai era un pic si casa cea veche, Fear, va trebuii sa fie distrusa. Toate casele vechi au fost distruse ca sa fie loc destul pentru noul Hypermarket.
Fear Street Acres.
Au vorbit despre casa foarte mult la T.V. Cum inainte toata lumea din Shadyside a fost prea speriata ca sa vina aici. Cum familia Fear a lasat o vraja in strada Fear. Dar acum, cu Fear Street Acres, totul trebuia sa se schimbe. Acum strada acea va fi plina de cumparatori si restaurante si oameni care se distreaza.
Casa Fear arata distrusa deja. Peretii erau negri ca si cum o umbra enorma se lipise de ei.
Inauntru, sobolani si soareci erau peste tot. Insectele si-au facut cuiburi in peretii urati. Iar vantul fluiera prin ferestrele sparte.
Acum o suta de ani, casa luase foc. Multi oameni au fost prea speriati sa intre - speriati de vraja, si de magia neagra a familiei Fear. Dar pentru noi era doar un loc grozav de intalniri. Propria noastra lume. Cine ne-ar cauta acolo?
Acea prima noapte, imi amintesc luna plina.
Defapt, imi amintesc totul desprea noaptea aceea. Prima noapte a Oamenilor Noptii.
Eu si Jamie am mers intr-una dintre casele abandonate. Am gasit o canapea pe care puteam sa stam, si Jamie s-a asezat pe picioarele mele. Nu prea am spus nimic. Ne tineam in brate asa de strans de parca nu voiam sa ne desparta nimeni. Ascunsi in intuneric, ne simteam protejati si singuri.
Rujul lui Jamie avea gust de portocala. A avut ochii inchisi cand ne sarutam. Inca imi amintesc cum am respirat greu, si ne-am oprit.
Am inceput sa iesim in fiecare noapte.
Cele mai multe nopti, ne-am petrecut timpul in Casa Fear, si am stat acolo aproape toata noaptea. La 4 sau 5 dimineata, ne intoarceam acasa sa incercam sa dormim cateva ore.
Alte nopti am explorat casa veche. Ne uitam dupa fantome. Ne uitam dupa lucrurile pe care familia Fear lea lasat. Dar camerele au ramas goale si triste.
Bucataria era invadata de paianjeni care au construit perdele de panza. Peretii bibliotecii erau arsi si decojiti. Rafturile putrezite se prabusisera. Pantofii noastri au alunecat pe covoarele groase de praf.
O aripa a casei se impotrivise focului. Un cilindru de cristal inca se legana in ceea ce odata fusese o gigantica sala de bal. Intr-o noapte eu si Jamie am pretins ca valsam razand si rotindu-ne pe podeaua inca stralucitoare a enormei camere.
"Wow. Lewis, gandestete ce petreceri au dat familia Fear aici," Spunea Jamie. "Dansam cu fantomele."
Da, am spus, Jamie intr-adevar crede in fantome si in lumea spiritelor. Inca de cand verisoara ei Cindy a murit anul trecut, Jamie a fost total obsedata.
Cindy a avut o boala oribila de sange si stia ca nu o sa reziste. Cu o saptamana inainte de a muri, eu si Jamie am vizitat-o la spital.
"Iti voi trimite un semn," a spus Cindy. Avea perfuzii in ambele brate si un tub de oxygen in nas. Putea numai sa sopteasca.
"Iti voi trimite un semn," a spus. "Iti voi trimite un semnal din lumea de dincolo. Promit."
Inca de atunci, Jamie citeste fiecare carte care o gaseste despre fantome si supernatural. Ea si cele doua prietene ale ei, Christa si Elena, sunt toate intr-adevar in lumea fantomelor. Este aproape ca un club. Asteapta un semn de la Cindy. Ei bine, nu numai asteapta, vorbesc despre semnal si il cauta oriunde.
Stiu ca lui Jamie ii placea sa ma intalneasca in casa Fear deoarece credea ca acolo sunt fantome. Isi dorea foarte mult sa vada o fantoma, sau sa auda una, sau sa vada orice semnal care ar fi dovedit ca fantomele exista.
Nu este singurul motiv pentru care am iesti afara din casa in fiecare noapte. Voiam numai sa fiu cu Jamie. Sa avem propria noastra lume secreta.
Dar, sigur, prietenii nostri au aflat despre ceea ce faceam , si nu dupa mult timp, eu si Jamie nu eram singurii Oameni ai Noptii.
Christa si Elena au inceput sa se intalneasca cu noi. Si doi prieteni ai mei, Justin Schmidt si Raymond Kresge, si niste tipi pe care nu ii stiam foarte bine.
Si atunci o gramade de pusti au inceput sa vina. Imi aduc aminte Nate Garvin a fost printre primii. Si dupa aceea prietenul lui Bert Sharkman - tipul pe care toata lumea il numea Shark. Si Candy Shutt. Candy era inca prietena lui Shark atunci. Erau impreuna tot timpul. Mergeau tot timpul impreuna intr-una din camerele din spate. Alti tipi dintr-a 11-a au inceput sa vina si ei.
Majoritatea dintre noi ne intalneam dupa miezul noptii la casa Fear. Si apoi ne desparteam si mergeam in diferite directii.
Asta a fost inainte de deschiderea barului Nights. Barul nu s-a deschis pana la urmatoarea iesire.
Nu ne pasa unde ne intalneam. Era numai entuziasmant sa fii acolo toata noaptea si nimeni nu stia despre asta. Era mai mult decat entuziasmant. Era ceva special sa pastram secretul departe de parinti si toti ceilalti.
Cateodata patru sau cinci dintre noi mergeam in oras si ne zgaiam in vitrinele intunecate ale magazinelor. In unele nopti mergeam in sala de gimnastica a liceului. In unele nopti stateam numai in parcare.
Shark dadea cu spray masinile si in alte nopti ferestrele sau usile.
Odata am luat casuta unui caine si am mutat-o in alta curte. Si intr-una din nopti am gasit un racon mort pe strada si l-am pus pe o sarma de rufe. Tampit, nu? Dar amuzant.
Nu am facut niciodata pagube reale nu am vrut sa dam de necazuri. Nu am vrut sa riscam aceasta lume secreta si perfecta. Si atunci a venit noaptea in care am gasit camera ascunsa.
A fost o gasca mare in noaptea aceea. Au venit cativa din prietenii lui Nate si Shark. O fata pe care o chema Ada si o pereche de tipi pe care nu-i stiam - Aaron si Galem Sombody.
Eram cu totii in sala balului la casa Fear. Shark a disparut intr-o camera din spate cu Candy Shutt. Shrista si Elena s-au distraz cu mine si cu Jamie pentru o vreme, dar au plecat acasa devreme.
Am luat bratul lui Jamie si i-am soptit.
"Sunt prea multi oameni asta seara. Sa mergem la o plimbare sau ceva"
Jamie a fost de acord.
Traversand camera am vazut doi amici, Justin si Raymond. Se jucau impingandu-se. Justin a cazut pe spate, razand. Cred ca era ametit. El si Raymond aveau fiecare cate 6 sticle de bere.
Raymond l-a impins pe Justin inca o data. Justin s-a lovit de perete. Am auzit o bufnitura. Peretele era de beton sau de piatra. Dar a cazut cu totul. Justin a tipat cand a cazut peretele si s-a prabusit odata cu el.
"Wow!" Raymond s-a aruncat in genunchi, razand. Si-a aruncat cutia de Budweiser, si toata berea s-a imprastiat pe podea.
"Hey, ajutati-ma!" A tipat Justin. Vocea lui e stompata de peretele spart.
Am alergat traversand camera. Jamie era chiar in spatele meu. Alti copii ni s-au alaturat. M-am aruncat in genunchi sa vad daca pot sa il trag afara pe Justin. Era pe spate, chicotind si dand din picioare.
"Justin, vrei sa te ajut sau nu?" L-am intrebat.
S-a oprit din ras. "Lewis, nu vei crede asta," A spus. "Nu vei crede asta!"
Si asa am descoperit camera secreta. L-am urmat cu totii pe Justin prin gaura din perete. Nate Garvin avea o lanterna, deci puteam sa vedem destul de bine.
M-am strecurat prin gaura si am ajutat-o pe Jamie sa intre in spatele meu. Cred ca primul lucru pe care l-am observat era ca aceea camera nu avea usa.
Poate ca avea o usa ascunsa sau ceva de genul, dar nu am putut sa gasesc nimic. Nu usa. Nu ferestre.
Nu se putea intra in camera!
"Uitate la asta!" A tipat Nate, trecand lumina pe rafturile de pe perete. Am vazut rafturi pana la tavan, care aveau tot felul de chestii ciudate pe ele.
Lumanari negre.Borcane de pudra colorata. Betisoare de tamaie. Oase de animale. Cari vechi si o gramada de foi si reviste. Bijuterii. Trofee si medale de aur. O haina neagra si hanorace si multe rochii lungi.
Toti am inceput sa luam chestii de pe rafturi si ne-am uitat prin dulapuri de parca era un magazin de jucarii in ziua de Craciun. Jamie a incercat un palton de blana lung.
"Pune mana pe el," Insista. "Pune mana pe el, Lewis." Am pus mana pe paltonul de blana. Foarte moale si catifelat.
"Woah - Omule!" Shark arata un mini-pistol de argint. Candy a gasit o cutiuta de bijuterii si a scos din ea niste cercei mari si frumosi.
Si eu am gasit ceva. Niste cd-uri cu muzica veche. M-am uitat repede pe ele. Unele melodii erau din 1900. Stiam ca erau foarte scumpe. Si am mai gasit o colectie de monede care sigur valora ceva.
Am decis sa le ascund in camera mea si poate sa le vand mai incolo pe eBay.
Jamie a pus paltonul la locul sau si s-a dus sa se uite si ea in cutia de bijuterii. Am vazut-o luand o bratara de aur. Cateva din fetele dintr-a 11-a au mai gasit o cutie de bijuterii si se uitau entuziasmate la ea.
"Nici nu e ziua mea!" striga Shark. Si toata lumea a ras. A luat in mana un trofeu mare si argintiu. "Vreau sa le multumesc tuturor care au facut asta posibil!" tipa. "Nu as fi putut reusi fara voi!"
Baietii isi puneau medaliile de aur si argint la gat. Doua fete erau imbracate in geci de piele. Raymond a scos un skelet de iepure dintr-un borcan si l-a aruncat spre Ada. Tipa.
Jamie a alergat spre mine, purtand niste cercei stralucitori. Avea niste jurnale in brate. "Toate sunt despre supernatural si vrajitoare," spuse ea. "E asa misto. Nu imi vine sa cred ca Elena si Christa au plecat devreme."
Pai, am luat aproape totul din camera. Apoi, unul dupa unul, ne-am strecurat inapoi prin perete si ne-am dus comorile acasa.
Am furat?
Nu se putea spune ca am furat. Nimeni nu locuia in casa Fear de peste 100 de ani. Si cine stie decat timp comorile erau ascunse in aceasta incapere?
Da, apartineau casei Fear. Fear era istorie. Acum era a noastra.
Deci toti ne ajutasem pe noi insine. Adica isi gasise proprietarii.
"Pun pariu ca a fost camera lui Angelica Fear," Mi-a soptit Jamie. Puteam sa vad ca era putin speriata. Jamie credea in povestile despre strada Fear. Ea credea ca raul de la Fear locuia in aceasta casa.
Nu eu. In acea noapte fierbinte de Octombrie, asa cum ne grabeam cu comorile noastre, nu am crezut nimic.
Desigur, putin mai tarziu - cand a inceput groaza - am crezut.
Da, am crezut intr-adevar